Cu ce se mai ocupa Parlamentul European?

Parlamentul European are mai multe comisii, specializate in diverse domenii. Una dintre cele mai controversate comisii este ENVI, care are titulatura intreaga Mediu, Sanatate Publica si Siguranta Alimentelor.

Sa vedem acum cu ce se preocupa aceasta comisie care traieste pe spinarea contribuabilului european. La 1 iulie comisia a decis sa implementeze pe deplin proiectul „fara hartii” in cadrul sedintelor. Asta inseamna ca in cadrul sedintelor sau a intalnirilor de lucru documentele nu vor mai fi disponibile pe hartie, ci numai pe pagina de web a comisiei, in format electronic.

Sa examinam putin aceasta stire afisata pe site-ul Parlamentului European. Oare care este impactul acestui proiect? Comisia are in jur de 70 de membri activi si intalneste cam de 50 de ori pe an. Presupunand ca fiecare membru ar fi primit la fiecare sedinta cate 50 de foi A4, rezulta o economisire de 4.5 tone de hartie de scris. Finlanda, cel mai mare producator european de hartie si al 7-lea din lume, produce 11 milioane de tone anual. Productia de hartie in Finlanda este durabila si sustenabila si arata ca se poate exploata lemn in conditii de siguranta pentru mediu. Suprafata impadurita a Finlandei este intr-o crestere usoara, desi productia nu scade.

Pe de alta parte Finlanda se ingrijoreaza pentru ca este prognozata o scadere a cererii de hartie, in Europa, de 3% anual. Deci, pe cine a ajutat proiectul comisiei ENVI? Mediul? Nu, pentru ca intr-o tara ca Finlanda, exploatarea lemnului si industria de producere a hartiei nu mai au impact negativ in mediu. Pe finlandezi? Nu, pentru ca o parte din cei care lucreaza in industria hartiei si lemnului isi vor pierde locurile de munca in urmatorii 3-4 ani, pe fondul scaderii consumului, la care si comisia ENVI isi aduce aportul.

Poate ca se realizeaza o economie in bugetul Parlamentului European? Putin probabil, pentru ca au aparut cheltuieli cu actualizarea site-ului si cu tabletele care au trebuit cumparate pentru membrii comisiei.

In final, putem trage concluzia ca singurul beneficiar al acestui proiect este imaginea comisiei ENVI. Da, aceasta imagine pare mai frumoasa cand auzi o astfel de stire si pare ca se incepe „curatenia” cu propria curte. In realitate, este o actiune cu slab impact atat asupra mediului, cat si a economiei de bani, menita doar sa imbunatateasca imaginea unei comisii care nu-si prea poate justifica existenta si denota un narcisism institutional periculos.

 

Cerneluri folosite in tatuaj sprancene

Ascensiunea rapida si puternica a domeniului de tatuaj sprancene, prin tehnici de micropigmentare si microblading a dus la dezvoltarea unei adevarate industrii care produce cerneluri de tatuaj si aparate pentru tatuare, indiferent ca este vorba despre cel electric sau despre cel manual.

Jana Ceban, make-up artist specializata in microblading ne explica diferenta esentiala dintre aparate. Primul, cel electric, este cel clasic si este folosit in operatiuni de micropigmentare a sprancenelor de mai multa vreme. Cel de-al doilea, aparatul manual este o noutate in domeniu si are un cap format din mai multe ace subtiri, care dau impresia unei lamele, de aici si denumirea de microblading. Are avantajul ca poate desena fire de spranceana foarte fine si realistice. Daca doriti mai multe detalii vizitati site-ul Janei tatuaj sprancene si veti afla mai multe si mai ales veti vedea imagini cu sprancenele inainte si dupa tatuare.

La inceput, in urma cu nu mai mult de 10 ani, se folosea pentru tatuarea sprancenelor tusul cu care se faceau tatuaje obisnuite. Acest tus nu numai ca nu era obtinut in urma unor procese care sa protejeze mediul, dar continea plumb, ceea ce-l facea toxic pentru cel tatuat.

Jana Ceban atrage atentia ca pe piata, din dorinta de a avea preturi competitive, unii tatuatori cumpara si folosesc cerneluri ieftine, care contin substante toxice, periculoase pentru organism. Jana ne-a aratat gama de culori folosita de ea si aceasta nu numai ca nu contine substante toxice, dar sunt si pregatite in fabrici care respecta standardele de protejare a mediului. In general, producatorii seriosi merg pe solutii de substante organice, care se degradeaza in timp, dar sunt mult mai putin periculoase pentru sanatate si pentru mediu, decat folosirea unor compusi anorganici, foarte rezistenti in timp, dar poluanti.

In procesul de tatuare, o parte din cerneala folosita, se absoarbe in piele si ajunge, astfel, in organism. Substantele organice sunt mai usor de descompus de catre organism. In plus, ele sunt mai usor de preparat pentru a nimeri o culoare cat mai apropiata de cea a firelor naturale ale sprancenei.

In cazul unui tatuaj sprancene de calitate, puteti observa ca firele nu sunt negre, eventual cu tenta albastruie, ca in cazul folosirii compusilor anorganici, ci sunt nuante de maron, mai inchis sau mai deschis, dupa cum este cazul.

Deci, recomandarea noastra pentru fetele sau femeile care isi doresc un tatuaj fir cu fir al sprancenelor si sunt ingrijorate de aspectul sanatatii, le recomandam sa intrebe pe make-up artistul care le va tatua ce fel de cerneluri foloseste.

 

 

Evaluarea si gestionarea zgomotului ambiental

In efortul de combatere a poluarii sonore, Uniunea Europeana a stabilit o abordare comuna pentru a evita, preveni sau reduce, cu prioritate din efectele nocive ale expunerii la zgomotul ambiental. Aceasta abordare se bazează pe utilizarea metodelor comune de a cartografia zonele cu zgomot mare, pe furnizarea de informatii catre public si pe punere in aplicare a planurilor de actiune la nivel national si local. Astfel a aparut aceasta Directiva 2002/49/EC a Parlamentului European, care serveste drept baza pentru elaborarea unor masuri comunitare privind sursele de zgomot.

Directiva de mai sus are scopul de a controla zgomotul perceput de catre persoanele aflate in zonele construite, in parcuri publice sau in alte zone de liniste in aglomeratii, in zonele linistite din spatiile deschise, in aer liber, in apropierea scolilor, a spitalelor si a altor cladiri sau zone sensibile la zgomot. Directiva nu se aplică in cazul zgomotului provocat de chiar de persoana expusa, sau in cazul in care zgomotul provine din activitatile casnice, sau este provocat de vecini, sau a zgomotului la locurile de muncă sau din mijloace de transport comun, sau zgomotul din cauza activităților militare in unitati sau zone militare.

Indicatorii de zgomot

Lden este un indicator al nivelului de zgomot global in timpul zilei care este folosit pentru a descrie deranjul cauzat de expunerea la zgomot. Lnight este un indicator pentru nivelul sunetului în timpul nopții folosit pentru a descrie deranjarea somnului. Indicatorii de zgomot Lden si Lnight sunt utilizati in procesul de harti acustice.

Valorile Lden si Lnight sunt definite in conformitate cu metodele de evaluare prevazute in anexa II la Directiva. Metode comune de evaluare pentru determinarea Lden si Lnight vor fi stabilite de catre Comisie intr-un termen rezonabil. Intre timp, statele membre pot utiliza propriile metode pentru a determina indicatorii comuni, cu conditia ca astfel de metode sa fie in conformitate cu anexa II.

Hartile de zgomot

O harta acustica, intocmita dupa masurarea Lden si Lnight, devine strategica si permite o evaluare globala la expunerea la zgomot intr-o anumita zona si poate arata cauza diferitelor surse de zgomot, precum si previziuni generale despre o astfel de zona. Hartile acustice, ca sa fie considerate strategice, trebuie sa indeplineasca cerintele minime prevazute in anexa IV la Directiva.

Pana la data 18 iulie 2005, statele membre trebuiau să pună la dispoziția publicului informațiile privind autoritatile si organismele competente responsabile cu efectuarea si acolo unde este cazul, aprobarea hartilor strategice de zgomot. Este inutil sa spunem ca aceasta directiva este ignorata de autoritatile din Romania si hartile se fac pe hartie, fara o masurarea precisa si sistematica. Iata aici o harta facuta de primaria Bucuresti.

Machiajul profesional se face intr-un mediu curat

In lume, campaniile in favoarea pastrarii si protejarii mediului nu mai sunt demult apanajul unor activisti de mediu si din ce in ce mai multe companii vor sa arate ca le pasa si se implica in tot felul de proiecte de reducere a poluarii si de prezervare a naturii.

Spre exemplu, L’Oreal care este cel mai mare producator de produse de frumusete, incluzand aici produsele de machiaj, parfumurile, sampoane si geluri de dus si care conduce cercetari de dermatologie si cosmetologie, de nivel mondial, nu a semnat pactul Campaign for Safe Cosmetics, care cere indepartarea toxinelor si substantelor carcinogene. La o analiza atenta, o parte din rujurile rosii produse de L’Oreal au fost dovedite ca aveau in continutul lor plumb. Iata in continuare o lista cu companii care au aderat la aceasta campanie.

Maybelline este detinuta de L’Oreal si mosteneste de la firma mama indiferenta fata de mediu, desi public afiseaza o alta atitudine.

Make Up For Ever pare sa fie mai receptiva la problemele de mediu si a anuntat ca a redus poluarea cu 65% in unitatile sale de productie. In plus, o gama intreaga de produse ale companiei sunt ele destinate protejarii pielii de factorii poluanti din mediu si contra radiatiei ultraviolete. Vorbim despre produse pentru machiaj profesional. Protectia UV este intalnita,  de altfel, la aproape toate fondurile de ten produse de Make UP For Ever.

La noi in tara cei mai multi make-up artisti sunt pasivi si indiferenti la problemele de mediu. Ei au senzatia ca nu este o problema a lor, ca nu pot influenta nimic si ca responsabilitatea trebuie sa fie a producatorilor de cosmetice si de produse de machiaj. Din fericire, nu toti make up artistii din Romania gandesc asa. Spre exemplu, Alexandru Abagiu, unul dintre cei mai cunoscuti si mai reputati make-up artisti declara public ca „make-up artistul trebuie sa-si protejeze clientul si sa aleaga in gama sa de machiaj cat mai multe produse verzi”.

Intrebata intr-o emisiune televizata, Roxana Dumitru make-up artist independent, arata ca exista un aspect pecuniar care in Romania este hotarator. Pretul produselor „verzi” de machiaj este mult mai mare decat cel al produselor „ne-verzi” si clientii sunt mai sensibili la pret decat la problemele de mediu. Gasiti in continuare site-ul de machiaj profesional al machiozei.

Au fost intrebate femei care solicita servicii de machiaj profesional daca le deranjeaza sa fie machiate cu produse care contin substante toxice. Raspunsul a fost putin neasteptat, majoritatea au raspuns ca „baba sufera la frumusete”. Adica si-au asumat riscurile substantelor toxice pentru a deveni mai frumoase si pentru a purta un machiaj profesional de calitate. O parte totusi doresc ca machiajul sa se faca intr-un mediu curat, cu produse „verzi”.

 

masaj in aer liber

Mediul si masajul anticelulitic

Trebuie sa spus ca inca de la inceputurile masajului in India antica, acum mai bine de 3000 de ani, in sistemul ayurvedic, mediul in care se facea masajul era considerat foarte important. In Ayurveda masajul era facut in natura, pentru ca energiile vitale care se gasesc in mediul natural sa ajute si sa contribuie la echilibrarea energiilor interne ale organismului. Nu stim daca pe atunci se facea masaj anticelulitic, dar cu siguranta masajul era terapeutic.

Terapeutii din vechea Indie, dar si cei din China, isi intindeau clientii pe iarba in poieni linistite, nu foarte intinse, oarecum aproape de copacii care sunt mari datatori de energie. In acele vremuri era considerat ceva foarte natural ca fiecare masaj sa fie facut in aer liber si exista si desene in piatra reprezantand terapeutul si pe cel masat aflati la umbra unui copac. Nu stim daca in acele vremuri se facea masaj anticelulitic, dar este pomenit in sistemul ayurvedic ca masajul ajuta pielea sa fie mai frumoasa.

Din pacate, in decursul istoriei ne-am rupt de natura si de mediu inconjurator. Incet, incet a devenit normal ca masajul sa se faca numai in interior, in camere izolate, uneori insuficient aerisite. A devenit o moda sa se puna muzica orientala in surdina pentru a creea ceva atmosfera.

Intre timp, celulita a devenit o problema moderna, nu stim cata celulita exista in antichitate, dar astazi, peste 8 din 10 femei manifesta forme diverse de celulita. Poate ca si poluarea a contribuit la asta, poate ca regimul alimentar, tot mai bogat in carbohidrati. Cert este ca astazi, nimeni n-ar mai concepe ca, de exemplu, un masaj anticelulitic sa se faca in mediul natural, in aer liber. Acum, in aer liber gasim poluanti periculosi pentru sanatate cum ar fi bioxidul de azot, monoxid de azot si bioxidul de sulf.

In privinta mediului in care se desfasoara activitatile, recomandam acest salon ca facand masaj anticelulitic Bucuresti  efectuat in conditii de maxima curatenie si atmosfera intima si placuta. Nu trebuie sa mai comentam despre eficienta acestui masaj pentru ca avem exemple de femei care au scapat de celulita vizitand acest salon.

A existat in Turcia o initiativa ecologica de a scoate masajul anticelulitic din camere si a-l muta din nou in natura, de unde provine, dar n-a avut un prea mare succes, in ciuda eforturilor depuse, detalii aici. Este si firesc sa se intample asa, pentru ca omul modern traieste in jungla de beton, de unde nu-i este simplu sa iasa.

rochie eleganta alba

Ecologia si eleganta in rochii

Vara este un sezon aglomerat de ocazii speciale: nunti, petreceri in aer liber, iesiri in club cu prietenele, toate acestea sunt ocazii la care ai nevoie de o rochie eleganta, rafinata si incitanta care sa te scoata in evidenta. O rochie care sa iti accentueaze frumusetea si sa iti ascunda detaliile. O rochie care sa fie trendy. O rochie care sa se incadreze in bugetul tau. Dar te-ai gandit vreodata daca rochiile pe care le cumperi sunt si eco? Este protejarea mediului o cerinta pe care rochita aleasa trebuie sa o indeplineasca?

Probabil, ca nu ti-ai pus pana acum prea des problema, daca rochita superba pe care tocmai ai ales-o a fost produsa folosind materiale si tehnici de productie ce nu polueaza si nu dauneaza mediului inconjurator. Dar ar fi timpul sa o faci. In 2015 problema mediului nu mai poate fi ignorata si nici nu o mai putem restrange doar la anumite produse (spre exemplu productia electronicelor sau circulatia masinilor). Moda devine, acum, si ea din ce in ce mai preocupata de protejarea mediului.

In 2014 productia mondiala de fire si fibre sintetice a fost de 69 de milioane de tone metrice si a fost in declin fata de varful din 2005. Mai mult de 60% din aceasta cantitate a fost folosita ca materie prima in industria usoara pentru fabricarea de tesaturi si materiale utilizate in domeniul modei. Declinul productiei are doua cauze majore, pe de o parte cresterea pretului mondial al petrolului si pe de alta parte initiativa luata de marile case de moda, care au dorit sa se intoarca la materialele naturale, in special in confectionarea de rochii elegante de zi sau de seara.

Daca te-ai decis totusi, ca iti doresti sa alegi o rochita, care sa raspunda si intrebarii „cum protejam mediul?” atunci iata cateva idei de care este foarte bine sa incerci sa tii cont. In primul rand, cauta o rochita care sa fie produsa din materiale naturale. Poliesterul – fibra sintetica care in ultimii 150 de ani a inlocuit materialele naturale – este produs din petrol… De aici si problemele pentru mediu, pe care le ridica folosirea poliesterul in crearea articolelor textile. In primul rand e necesara extractia petrolului pentru producerea poliesterului – proces poluant. Apoi transformarea petrolului in fibra sintetica poliesterica este un alt proces poluant desfasurat intr-un combinat petro-chimic. SI in fine o hainuta din poliester, dupa ce este aruncata la gunoi, nu este bio-degradabila… Au aparut, in ultimul timp, fibre sintetice bio-degradabile, dar nici ele nu rezolva problema poluarii la nivelul productiei fibrelor si inainte de aceasta. De aceea, cel mai bine ar fi sa alegi o rochie din materiale naturale.

Pentru rochii de seara elegante, din materialele naturale, cele mai potrivite ar fi – matasea, voalul de matase, bumbacul satinat, captuseala naturala, inul satinat(compus din 55% in si 45% matase), bumbac organic (ce poate fi 100% bumbac organic, sau 70-75% bumbac organic in combinatie cu matase naturala) . Ca aplicatii puteti opta pentru broderii realizate manual pe materialul rochiei (broderia realizandu-se cu ata din bumbac sau matase) precum in rochia de mai jos:

rochie eleganta alba

O alta varianta pe care v-o propunem este rochia de mai jos realizata din tulle de matase si o dantela din bumbac si matase.

rochie de seara somon

 

Dezvoltare durabila si protectia mediului

Introducere
Dezvoltarea sustenabila inseamna indeplinirea nevoilor generatiei curente fara a pune in pericol capacitatea viitoarelor generatii de a-si indeplinii propile nevoi – in alte cuvinte, o calitate a vietii mai buna pentru toata lumea, acum si pentru generatiile viitoare.

Dezvoltarea durabila ofera o viziune a progresului care integreaza obiective curente si cele de durata lunga, actiunea locala si cea globala si care considera problemele economice, sociale si ecologice ca fiind componente inseparabile si interdependente ale progresului uman.

Dezvoltarea durabila nu va fi pusa in actiune doar prin politica: ea trebuie sa fie adopta de societate ca un principiu care ghideaza decizile fiecarui cetatean de zi cu zi, si deasemenea, decizile economice si politice importante. Asta necesita schimbari profunde in gandire, in structura economica si sociala si mai ales in structura consumului si productiei.

2009 Analiza a strategiei de dezvoltare durabila (EU SDS)
In Iulie 2009, Comisia a adoptat review-ul din 2009 a EU SDS. Review-ul subliniaza ca in ani recenti UE a popularizat dezvoltarea sustenabila intr-o arie larga a politici sale. In particular, UE a preluat conducerea in lupta impotriva schimbarii de clima si promovarea unei economii cu emisii de carbon reduse si care sa protejeze mediul. In acelas timp, tendinte nesustenabile persista in multe zone si eforturile trebuie intensificate. Review-ul analizeaza masuratorile politice ale UE in domenile afectate de EU SDS si reflecta asupra viitorului EU SDS si relatia sa cu strategia Lisabona.

Review-ul este insotit de raportul bianual al Eurostatului privind dezvoltarea durabila.

Consiliul European, in Decembrie 2009, a confirmat ca „Dezvoltarea durabila ramane obiectivul fundamental al UE sub tratatul de la Lisabona”. Conform raportului presedintelui asupra review-ul din 2009 al stragiei UE de dezvoltare durabila, strategia va continua sa furnizeze o viziune de termen lung si constitue politica fundamentala pentru toate celalte politici si strategii ale UE. Un numar nesustenabil de tendinte necesita atentie urgenta. Este nevoie de eforturi aditionale, semnificative, pentru a reduce si a ne adapta la schimbarea climei, pentru a scadea consumul mare de energie in transporturi si pentru a inversa pierderea de biodiversitate si resurse naturale. Schimbarea catre o economie sigura si sustenabila cu emisi de carbon reduse si consum redus va necesita mai multa atentie in viitor. Actiunile prioritare ar trebui specificate mai clar in review-uri viitoare. Guvernanta, implementarea, monitorizarea si mechanismele de urmare trebuie consolidate prin, de exemplu, legaturi mai clare intre viitoare strategie EU din 2020s si strategii de intre-taiere.

Comitetul Economic și Social European de asemenea a adoptat o opinie cu privire la review-ul EU SDS.

Raport de progres
Comisia Europeana a adoptat in Octombrie 2007 primul raport de progres a strategiei de dezvoltare durabila (completat de un document de lucru detaliat). Conform raportului, au fost dezvoltari politice importante in cateva dintre cele 7 prioritati identificate in SDS-ul reviziut din 2006 – incluzand probleme climatice si energetice – dar progresul politic nu a fost transformat in actiune concreta inca.

Eurostat a publicat în 2007 un raport de monitorizare bazat pe un set extins de indicatori de dezvoltare durabilă. Acest raport a fost una dintre datele de intrăre pentru primul raport de activitate privind strategia de dezvoltare durabilă.

Consiliul European din decembrie 2007 a salutat Raportul de Progres al Comisiei și a insistat asupra necesității de a acorda prioritate măsurilor de punere în aplicare: „Dezvoltarea durabilă este un obiectiv fundamental al Uniunii Europene, Consiliul European salută primul Raport de Progres al Comisiei asupra strategiei UE reinnoite de dezvoltare durabilă (SDS). Este de acord că obiectivele și prioritățile în cadrul celor șapte probleme cheie cuprinse în această strategie rămân pe deplin valabile și că, prin urmare accentul principal ar trebui să fie punerea în aplicare efectivă la toate nivelurile. Strategie reinnoita UE si strategiile nationale pentru dezvoltare durabila de asemenea trebuie legate strans. Structura de guvernanta si uneltele SDS-ului, în special în ceea ce privește monitorizarea progresului și schimbul de practici bune, trebuie utilizate și consolidate în totalitate. Politica climatică și energetică integrată a UE pentru managementul durabil a resurselor naturale, protecția biodiversității și a serviciilor ecosistemice și producția și consumul durabile se numără printre lucrurile care imping UE catre atingerea obiectivelor atât în ​​cadrul SDS și Strategia de la Lisabona. UE trebuie să continue să lucreze pentru a tranzitionare catre un transport mai durabil și moduri de transport ecologice. Comisia este invitată să prezinte o foaie de parcurs, împreună cu următorul său Raport de Progres în iunie 2009 in care SDS stabilește acțiunile rămase care trebuiesc implementate cu cea mai mare prioritate.”

Strategia UE de dezvoltare durabilă (SDS)
Consiliul European din iunie 2006 a adoptat o strategie reînnoita, ambițioasa și cuprinzătoare pentru o Uniune Europeană extinsă. Ea se bazează pe strategia Gothenburg 2001 și este rezultatul unui proces de revizuire extins care a început în 2004.

SDS stabilește o strategie unică, coerentă privind modul în care UE isi va indeplini angajamenntul de lungă durată pentru a răspunde provocărilor dezvoltării durabile. Acesta recunoaște necesitatea de a schimba treptat consumul și de productia actuala nesustenabila și pentru a ne muta spre o abordare integrată a politicilor. Acesta reafirmă nevoia de solidaritate la nivel mondial și recunoaște importanța consolidării muncii noastre cu partenerii din afara UE, inclusiv țările în curs de dezvoltare rapida, care vor avea un impact semnificativ asupra dezvoltării durabile la nivel global.

Plan
Obiectivul general al Strategiei de Dezvoltare Durabilă a UE este de a identifica și de a dezvolta acțiuni care să permită UE să atingă o imbunatatire continua pe termen lung a calității vieții prin crearea de comunități durabile capabile să gestioneze și să utilizeze resursele în mod eficient, capabile utilizeze potențialul de inovare ecologica si socială a economiei și în cele din urmă să asigure prosperitatea, protecția mediului și coeziune socială.

Strategia stabilește obiectivele generale și acțiuni concrete pentru șapte provocări-cheie prioritare pentru perioada următoare până în 2010, dintre care multe sunt predominant de mediu:

  • schimbările climatice și energia curată
  • transport durabil
  • consumul si producția durabila
  • conservarea și gestionarea resurselor naturale
  • sănătate Publică
  • incluziunea socială, demografia și migrația
  • sărăcia globală și provocările dezvoltării durabile

Pentru a îmbunătăți sinergiile și a reduce compromisul, se propune o abordare mai integrată a elaborării politicilor, bazata pe o mai bună reglementare (analize de impact) și pe principiile directoare pentru dezvoltarea durabilă (adoptate de Consiliul European din iunie 2005). Dimensiunea externă a dezvoltării durabile (de exemplu, utilizarea resurselor la nivel mondial, preocupările de dezvoltare internațională) este luat în considerarea politicilor interne a UE și prin integrarea considerațiilor dezvoltari durabile în politicile externe ale UE.

Strategia durabila a UE vrea să fie o strategie pentru întreaga Uniune Europeană. Prin urmare, propune mecanisme pentru îmbunătățirea coordonării cu alte niveluri ale guvernelor și solicită companiile, ONG-uri și cetățenii să se implice mai mult în lucru pentru dezvoltarea durabilă. Un exemplu în acest sens este lansarea unui proces de evaluări peer review voluntare a strategiilor de dezvoltare durabilă la nivel național, menite să îmbunătățească schimbul de bune practici.

Educația, cercetarea și finanțele publice sunt subliniate ca instrumente importante în facilitarea tranziției spre un model de producție și consum mai durabil. Și pentru că monitorizarea și follow-up-ul sunt cruciale pentru punerea în aplicare eficientă, strategia reînnoită conține un ciclu de guvernare puternica. La fiecare doi ani (început în 2007), Comisia trebuie sa produca un raport privind progresele înregistrate în punerea în aplicare a strategiei. Acest raport formeaza baza pentru discuții în cadrul Consiliului European, care vor oferi îndrumare în următorii pași în implementare.

Primii pași
Deja în 1997 dezvoltarea durabilă a devenit un obiectiv fundamental al UE, atunci când acesta a fost inclus în Tratatul de la Amsterdam, ca obiectiv principal al politicilor UE.

La Summit-ul de la Göteborg din iunie 2001, liderii UE au lansat prima strategie de dezvoltare durabilă a UE pe baza unei propuneri din partea Comisiei Europene. Această strategie din 2001 a fost compusa din două părți principale. Primul propune obiectivele și măsurile de politică pentru a reduce o serie de tendințe-cheie nesustenabile în timp ce partea a doua, probabil mult mai ambițiosa, cere utilizarea unei noi abordari in creerea de politici care asigură ca politicile economice, sociale și de mediu ale UE si care se consolidează reciproc. Instrumentul central dezvoltat special pentru acest scop a fost obligația Comisiei de a prezenta fiecare propunere nouă politică majoră in fata unei evaluări de impact.

Strategia pentru dezvoltare durabila UE a adăugat in plus fata de Strategiei de la Lisabona de reînnoire economică și socială, o a treia dimensiune, cea a mediului. Cele două strategii sunt complementare.

Declarația de la Göteborg a format nucleul politicilor UE spre o dezvoltare durabilă. Dar acestea cuprinde, de asemenea, alte programe și angajamente, cum ar fi angajamentele asumate la Summit-ul Mondial din 2002 privind dezvoltarea durabilă de la Johannesburg și Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului convenite în 2000, precum și angajamentele globale pentru creșterea ajutorului oficial pentru dezvoltare și pentru a ține seama de nevoile țărilor în curs de dezvoltare în comerțul internațional.

Revizia din 2006
În ciuda realizărilor importante în punerea în aplicare a strategiei de dezvoltare durabilă a UE, tendințe nesustenabile persistă, variind de la schimbările climatice la îmbătrânirea societăților în țările dezvoltate și un decalaj tot mai mare între bogați și săraci în lume. Lumea din jurul UE, de asemenea, s-a schimbat semnificativ din 2001 cu extinderea Uniunii Europene la 25 de state membre, creșterea instabilității din cauza amenințărilor teroriste și a violenței, globalizarea continuua și schimbări în economia mondială.

Această nevoie de o strategie de dezvoltare durabilă vine cu o diviziune mai clară a responsabilităților, cu o integrare mai puternică a dimensiunii internaționale, cu punerea în aplicare mai eficientă și cu monitorizare.

După o amplă consultare publică din august până în octombrie 2004, în februarie 2005, Comisia Europeană a emis un comunicat cu o inventariere initiala și orientări viitoare pentru reexaminare. Ulterior, în iunie 2005, Consiliul European a adoptat un set de principii directoare pentru dezvoltarea durabilă. În decembrie 2005, Comisia a prezentat o propunere de strategie revizuită și platforma pentru acțiuni suplimentare. Propunerea Comisiei a construit pe baza strategiei din 2001 și a susținut ca atentia trebuie mutata in alte parti pentru a ține seama de progresele realizate, pentru a aborda deficiențe și a ține cont de noile provocări. Rezultatul a fost o strategie reînnoită adoptată de către șefii de stat și de guvern la Consiliul European din 15-16 iunie 2006.

Impactul fotografiei digitale asupra mediului

Deseori ecologistii infocati critica dezvoltarea tehnologica fara discernamant si de aceea vom da in continuare acest caz prin care demonstram ca de multe ori dezvotarea tehnologica este in favoarea mediului si duce la scaderea poluarii.

Cand a aparut tehnologia senzorilor optici putini ar fi intrevazut ce avea sa se intample in economie si in mediu. Pana atunci fotografia se facea cu filme in role si avea ca rezultat pozele pe hartie. Procesele implicate in devoloparea si fixarea, atat a negativelor sau diapozitivelor, cat si in developarea si fixarea hartiei fotografice impresionate presupuneau folosirea unor substante toxice, considerate cancerigene.

In timpul fotografiei clasice poluarea avea doua componente. Una care tinea de obtinerea filmelor, hartiei foto si substantelor folosite in camera obscura si una care tinea de ambalajele rezultate in urma activitatii, precum si a reziduurilor.

In prima componenta trebuie sa vedem ca pentru obtinerea de hartie foto era nevoie de celuloza si aceasta se procura prin taierea copacilor. In 1990 se produceau aproape 85 de milioane de tone de hartie fotografica in toata lumea. Procedeele de obtinere a hartiei foto erau poluante pentru mediu. La noi in tara combinatul de la AzoMures a fost responsabil cu poluarea in zona. Piata filmelor foto era foarte concurentiala dar si lucrativa, numai Kodak avand vanzari de aproape 16 miliarde de dolari in 1996. Substantele folosite in procesul tehnologic de producere a filmelor color erau un mare factor de risc pentru mediu, fiind poluante si considerate cancerigene.

Cei de la Claudiu Studio Foto ne-au declarat ca in numai 10 ani piata de hartie foto s-a prabusit, productia scazand de 10 ori pana la un consum care a facut ca multe laboratoare si studiouri foto sa dea faliment sau sa trebuiasca sa se reorienteze.

Nici piata de filme foto nu a dus-o pe roze si asa cum puteti citi in acest articol, iar previziunile pentru viitor sunt mai mult decat sumbre.

A doua componenta presupunea distrugerea si evacuarea substantelor folosite de laboratoare sau fotografi amatori in procesele de developare sau fixare. Nu se gasise inca o solutie viabila care sa aiba in vedere protejarea mediului.

Aparitia fotografiei digitale a schimbat insa totul. Deodata, fotografii nu mai aveau nevoie de hartie foto, nici de filme. Rezultatul era imagini care erau pastrate pe suport electronic si vehiculate in calculator. Rareori se mai fac printuri.

sustenabil

Dezvoltare sustenabila

Productie si consum sustenabil (SCP)

Dezvoltarea sustenabila consta in indeplinirea nevoilor generatiei curente fara a pune in pericol abilitatea generatiilor viitoare de a-si indeplini propriile nevoi. Problemele sociale, economice si ecologice sunt inseparabile si interdependente.

UE a integrat politici de dezvoltare durabila prin Strategia de Dezvoltare Durabila UE (SDS) si Planul de Actiune Tehnologii de Mediu pentru care consumul sustenabil si productia (SCP) este o prioritate, de asemenea subliniate in strategia Europeana 2020. SCP este in acest context vizeaza promovarea cresterii economice si a coeziuni sociale fara a afecta calitatea mediului.

JRC (Joint Research Center) sprijină astfel de obiective prin analiza relațiilor dintre schimbările tehnologice, evoluțiile științifice, de mediu, economie și abordările politice. Pentru asta, se produce o analiză tehnico-economică a opțiunilor tehnologice și analize socio-economice bazate pe modelare analitică.

Producție durabilă: Cele mai bune tehnici disponibile (BAT)

Procesele de producție industriala reprezintă o parte considerabilă a poluării globale în Europa. UE are un set de reguli comune pentru controlul instalațiilor industriale descrise în Directiva privind emisiile industriale 2010/75/ UE (IED). JRC gestionează Controlul si Prevenirea Integrate a Poluarii Europene (IPPC), birou care produce documente de referință privind cele mai bune tehnici disponibile, utilizate de autoritățile competente din statele membre ale UE atunci când eliberează permise de funcționare.

Politica produselor durabile

Consumul și producția de produse sunt raspunzatoare pentru un număr mare de probleme de mediu, de la poluarea aerului, apei și solului la creșterea consumului de resurse și, de asemenea, efecte negative asupra sănătății. Comisia Europeană abordează această problemă printr-o serie de instrumente politice care sunt subsumate Planului De Actiune de Consum si Productie Sustenabila COM (2008) 397. Acestea includ instrumente obligatorii și voluntare, cu intenția de a exclude produsele cele mai dăunătoare de pe piața unică europeană, si în același timp, oferind vizibilitate crescută produselor ecologice.

Centrul Comun de Cercetare opereaza Biroul de Produse Europene care susține acest lucru prin evaluarea științifică a performanțelor de mediu ale unei game largi de grupuri de produse și prin gestionarea operațională a procesului politicilor de implementare de Reglementari Ecolabel Europene EC 66/2010, Comunicatul de Achizitionare Publica Verde (2008) 400, Directiva ErP 125/EC/200 (Cerințele de proiectare ecologică aplicabile produselor cu impact energetic) și Directiva Etichetarii Energetice 2010/30/UE.

Cele mai bune practici de management de mediu

Ca o contribuție la Planul de Acțiune Pentru Tehnologii de Mediu, JRC produce cercetare tehnico-economica privind performanța de mediu a produselor, sectoarelor și proceselor de producție, în scopul de a sustine o analiza bazata pe dovezi, care sa ofere indicatii cu privire la politicile de mediu. Se identifică, de asemenea, cele mai bune practici de management de mediu – măsuri sau acțiuni care permit organizațiilor să reducă la minimum impactul acestora asupra mediului – a organizațiilor lider în diferite sectoare pentru a ajuta alte organizatii pentru a detecta și a le replica.

Deseuri si Reciclare

În sprijinul Directivei Framework privind Deșeurile (2008/98/CE), precum și Harta de Progres a Eficientei Utilizarii Resurselor, JRC a dezvoltat un set de documente de orientare cu privire la modul de utilizare a conceptului de Ciclu de Viață (Life Cycle Thinking – LCT) și Evaluarea Ciclului de Viață (Life Cycle Assessment – LCA) în domeniul luarii deciziilor cu privire la management-ul de deseuri.

JRC este de asemenea responsabil de dezvoltarea de criterii de încetare a creerii deșeurilor, care include propunerea definirilor unor criterii de încetare a creerii deșeurilor, elaborarea unei metodologii pentru a evalua și aplica aceasta unui număr de materiale.

Amprenta de mediu

Dezvoltarea Metodelor de Amprentare Ecologica sprijină Comunicarea privind Consumul și Producția Durabile și Politica Industrială Durabilă și Harta de Progres a Eficientei Utilizarii Resurselor, prin stabilirea unei abordări metodologice comune pentru a permite statelor membre și sectorului privat să evalueze, afiseze și analizeze performanța de mediu a produselor, servicilor și companiilor, bazate pe o evaluare cuprinzătoare a impactului ecologic pe parcursul ciclului sau de viață.

JRC a contribuit la documentele de orientare tehnică pentru Amprentrea Ecologica Produselor (Product Environmental Footprint – PEF) și de Organizația de Amprentare Ecologica (Organisation Environmental Footprint – OEF).

Economie de intrare – ieșire

Economia de intrare – iesire este investigata de JRC prin modelarea analitică si sunt apreciate impacturile la nivel regional, național sau internațional si nivelele diferitelor politici privind variabile cum ar fi produsul intern brut, ocuparea forței de muncă, consumul, productivitatea precum și asupra informatiilor privind mediul. În acest scop, JRC dezvoltă instrumente pentru analiza, completate cu o bază de date de mediu.

euro

Biroul european IPPC

Originea si misiunea Biroului European IPPC.

Biroul European de Prevenire si Controlul
Integrat a Poluarii (IPPC) a fost infiintat la Sevilia, in Spania, in 1997 in cadrul Institutului de Studii
Prospective Tehnologice (IPTS), in contextul implementarii directivei IPPC.

Biroului European IPPC i-a fost incredintata misiunea de a organiza un schimb de informatii intre Statele Membre si industriile in cauza, despre conceptul dinamic al celei mai bune tehnici diponibile (BAT) asociate de monitorizare si dezvoltare asa cum sunt ele cerute de Articolul 17 din Directiva IPPC din 2008/1/EC. Obiectivul exercitiului de schimb de informatii a fost de a ajuta eficient implementarea Directivei de mediu pe tot cuprinsul Uniunii Europene.

Procesul de elaborare si de trecere in revista a documentelor de referinta pentru cele mai bune tehnici disponibile, BREF, a fost pastrat cu mare grija si a ajuns in legea adoptata pe 8 noiembrie 2010 referitoare la Directiva cu Emisii Industriale, 2010/75/EU, care inlocuieste Directiva de Prevenire si Control Integrat al Poluarii (2008/1/EC) si toata legislatia aferenta emisiilor
industriale.

BREF principalul produs al procesului de la Sevilia

BREF este vehiculul prin care cele mai bune disponibile tehnici (BAT) si alte tehnici in curs de aparitie sunt stabilite intr-o maniera transparenta, bazata pe informatii tehnico-economice. BREF da predictibilitate procesului de stabilire a concluziilor despre BAT si asigura incredere in calitatea rezultatului final.

Elementele cheie ale BREF sunt adoptate printr-o procedura in comisii si sunt recomandarile care stabilesc conditiile permise pentru instalarea IED.

BREF nu este menita de a fi textul de lege in prevenirea si controlul poluarii, deoarece exista deja o bogata literatura de specialitate. Prin urmare, continutul lui este limitat la informatiile relevante pentru acest scop, acela de a permite stabilirea BAT si a tehnicilor in cus de aparitie sub IED.

BREF ii informeaza pe cei mai importanti factori decizionali despre ce ar putea fi tehnic si economic disponibil industriei, cu scopul de a perfectiona performantele de mediu si in consecinta de imbunatati starea mediului.

Elaborarea BREF la nivelul Uniunii Europene este considerat a fi un exercitiu eficient, pentru ca in absenta sa, fiecare stat membru ar fi trebuit sa desfasoare un astfel de exercitiu.

In 2006, Birou European IPPC a terminat prima serie de 33 BREF si a lansat o trecere in revista a primelor documente care fusesera finalizate. Fiecare BREF este rezultatul a 2-3 ani de proces care a implicat aproximativ 100 de experti.

Se poate observa cu usurinta ca activitatea Biroului IPPC a decurs cu o lentoare inacceptabila si ca la capatul a catorva ani de proceduri sterile, documentele produse nu au o aplicabilitate practica.